luni, 18 martie 2024

Înaltul Bartolomeu Anania-cuvinte despre icoană


Fișare-Nicoleta Pălimaru


,,Primul lucru pe care mi-l poate oferi o icoană adevărată este acela că, de îndată ce am dat cu ochii de ea, să simt nevoia să mă rog.”

,,Icoana este o sfințenie a gândului.”

,,Icoana îmi vorbește și, în același timp, mă ascultă, într-o voroană fără cuvinte, ce e o cale deschisă spre comuniune.”

Înaltul  Bartolomeu Anania-n. 18 martie 1921, comuna Glăvile, județul Vâlcea – d. 31 ianuarie 2011, Cluj-Napoca.


Fotografie preluată din spațiul online


vineri, 15 martie 2024

Expoziție de Artă sacră la Biserica Studenților din Cluj Napoca, 23 martie-25 Aprilie



 

Despre postire

 


Duminica Înfricoșătoarei Judecăți


 

Concert caritabil pentru susținerea lui Efrem și a familiei lui

19 Martie

Ora 19

 Sala Auditoriul Maximum


Parteneri : UBB, Ascor Cluj, Bigg band, Academia de Muzica

Parteneri media: radio Cluj, radio Renasterea, TVR Cluj 

Artiști: Bigg Dimm'a Band, Conducere muzicală: Tiberiu Herdlicska

 

Prezentator: Bogdan Bob Radulescu

Invitați : Corul Armonia Music, coordonator Rada Lăpușan

Sponsori:  New Ideea Print 

                  Camelia Atelier de flori

Casa Alesia

Bookstory

Cinema teatru Florin Piersic 

Se vând bilete la: Eventbook, Cinema Teatru Florin Piersicț

Efrem Ciprian Lupescu este un băiețel de 6 ani, care timp de un an și jumătate, luptă cu o formă agresivă de cancer, neuroblastom, gradul 4, cu multiple metastaze în tot organismul.

Până în prezent, Efrem Ciprian a făcut o serie de tratamente costisitoare la spitale din Cluj- Napoca, Paris și Barcelona. Familia a depus eforturi financiare considerabile pentru a susține aceste tratamente, care au depășit sume de sute de mii de euro.

După o perioadă în care Efrem Ciprian a fost stabilizat, starea sănătății lui s-a agravat din nou. Pentru a continua tratamentul și pentru a acoperi nevoile financiare legate de sistemul de sănătate din Spania, țară în care se află acum băiețelul împreună cu părinții, este nevoie de o altă sumă de bani care nu poate fi acoperită doar de familie.

Pe parcurs, prieteni și o comunitate de oameni apropiați familiei s-au implicat pentru a organiza evenimente caritabile în sprijinul și susținerea lui Efrem Ciprian Lupescu.

Pagina de Facebook pentru aceasta cauza este “Impreuna pentru Efrem” (#impreunapentruefrem):

https://m.facebook.com/groups/1078688253040605/

marți, 5 martie 2024

 Cuvinte de folos de la  Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul/preluare de pe Fb



  Lumea vrea să păcătuiască, dar Îl vrea şi pe Dumnezeu să fie bun. El să ne ierte, iar noi să păcătuim. Noi adică să facem orice vrem, iar Acela să ne ierte. Să ne ierte mereu, iar noi să ne vedem de treaba noastră.


  Dacă oamenii nu se vor pocăi, dacă nu se vor întoarce la Dumnezeu, vor pierde viaţa cea veşnică. Omul trebuie ajutat să priceapă sensul cel mai profund al vieţii, să-şi revină, ca să simtă mângâierea dumnezeiască. Scopul omului este şi să urce duhovniceşte, nu numai să nu păcătuiască.


 Bunul Dumnezeu ne dă binecuvântările Sale cele bogate. Să nu fim nemulţumitori şi să-L întărâtăm, pentru că vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării. Dacă nu slăvim pe Dumnezeu, atunci El îngăduie să vină o încercare, ca să preţuim lucrurile. Iar dacă le preţuim, atunci Dumnezeu nu îngăduie să se întâmple.


  Bunul Dumnezeu pe toate le va iconomisi în modul cel mai bun, dar este trebuință de multă răbdare și atenție, pentru că de multe ori oamenii, grăbindu-se să descâlcească ițele, mai mult le încâlcesc. Dumnezeu le descâlcește cu răbdare. Aceasta situație nu va dura mult. Dumnezeu va lua mătura…


  Dumnezeu este bun, El vrea ca toți să ne mântuim. Dacă ar fi fost să se mântuiască numai puțini, atunci de ce S-ar mai fi răstignit Hristos? Poarta Raiului nu este strâmtă. Îi încape pe toți oamenii care se pleacă cu smerenie și nu sunt umflați de mândrie. Numai să se pocăiască, adică să-I dea lui Hristos povara păcatelor lor, după care vor putea trece ușor prin poartă. După aceea avem și îndreptățirea că suntem făcuți din pământ, nu suntem numai duh, ca Îngerii. Dar suntem fără de răspuns atunci când nu ne pocăim și nu ne apropiem cu smerenie de Mântuitorul nostru. Tâlharul de pe Cruce numai un iartă-mă a spus și s-a mântuit.


 Mântuirea omului depinde de secundă, nu de minut. Omul se mântuiește chiar și cu un singur gând smerit, în timp ce, dacă aduce un gând de mândrie, le pierde pe toate.


 Trebuie să ne mântuim numai din mărinimie. Nu există durere mai mare pentru Dumnezeu decât aceea de a-l vedea pe om în iad. Cred că de vom avea recunoștință față de multele binecuvântări ale lui Dumnezeu și o purtare smerită și cu dragoste față de chipurile Lui, care sunt semenii noștri, împreună cu puțina nevoință făcută cu mărime de suflet, este îndeajuns ca să avem sufletul odihnit atât în viața aceasta, cât și în cealaltă.


Chiar dacă suntem răniți, nu trebuie să ne pierdem sângele rece, ci să cerem ajutorul lui Dumnezeu și să continuăm nevoința cu bărbăție. Păstorul Cel Bun va auzi și se va grăbi îndată spre ajutor, precum ciobanul atunci când va auzi vreun miel că zbiară disperat din pricina vreunei răniri sau a vreunei mușcături de lup sau de câine.


 I-am iubit și m-a durut mai mult pentru cei care au avut cândva o viață vrednică de plâns, dar acum se nevoiesc, decât pe cei care nu sunt chinuiți de patimi. Pe unii ca aceștia îi am mereu în minte. Pe cioban îl doare mai mult de mielul rănit sau bolnav și-l îngrijește în mod deosebit, până ce se va însănătoși și el.


 Iar dacă ne nevoim cum trebuie, dar nu vedem nici o sporire, de multe ori se întâmplă aceasta: demonul, fiindcă i-am declarat război, a cerut întăriri de la Satana. Astfel, dacă anul trecut ne-am luptat cu un demon, anul acesta ne luptăm cu 50, la anul ne vom lupta cu mai mulți etc. Lucrul acesta nu ne îngăduie ca să vedem sporirea, ca să nu ne mândrim.


 Vom vedea evenimente înfricoşătoare. Se vor da lupte duhovniceşti. Sfinţii se vor sfinţi mai mult şi spurcaţii se vor spurca şi mai rău. Cu toate acestea, înlăuntrul meu simt o mângâiere. Aceasta este o furtună şi numai nevoinţa are valoare, pentru că acum nu avem vrăjmaş pe Ali-Paşa sau pe Hitler sau pe Musolini, ci pe diavolul. De aceea vom avea şi răsplată cerească. Fie ca Bunul Dumnezeu să pună în valoare răul, prefăcându-l în bine! Amin.


 O, de am înţelege îndelunga răbdare a lui Dumnezeu! O sută de ani a trebuit să treacă până să se facă corabia lui Noe. Oare nu putea Dumnezeu să facă repede o corabie? Putea, dar l-a lăsat pe Noe să se ostenească o sută de ani ca să înţeleagă şi ceilalţi şi să se pocăiască.


Să ne rugăm lui Dumnezeu să dea pocăinţă lumii, ca să scăpăm de urgia cea dreaptă a Lui. Urgia viitoare a lui Dumnezeu nu se poate înfrunta altfel decât numai prin pocăinţă şi prin păzirea poruncilor Lui.


 Trec anii, și ce ani grei sunt! Nu s-au terminat problemele. Cazanul fierbe. Dacă cineva nu este puțin întărit, cum va putea, oare, înfrunta o situație grea? Dumnezeu nu i-a făcut pe oameni nepricopsiți. Trebuie să cultivăm mărinimia.


 Cel ce este cu luare-aminte și ia în serios problema mântuirii sufletului său, se nevoiește, sporește, rodește, se hrănește duhovnicește și se bucură îngerește.


 Cu cât se depărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se complică mai mult. Se poate ca cineva să nu aibă nimic, dar dacă Îl are pe Dumnezeu, nu mai doreşte nimic. Acesta este adevărul! Iar dacă le are pe toate şi nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înlăuntrul său. De aceea, fiecare pe cât poate să se apropie de Dumnezeu. Numai lângă Dumnezeu află omul bucuria cea adevărată şi veşnică. Otravă gustăm atunci când trăim departe de dulcele Iisus.


Cel care este depărtat de Dumnezeu primeşte înrâurirea diavolească, în timp ce acela care este aproape de Dumnezeu primeşte Harul dumnezeiesc. Cine are Harul lui Dumnezeu, i se va mai adăuga. Iar cel ce are puţin şi-l dispreţuieşte, i se va lua şi acesta. Harul lui Dumnezeu lipseşte de la oamenii contemporani, pentru că prin păcat alungă şi puţinul pe care îl au. Iar când pleacă Harul dumnezeiesc, atunci toţi diavolii se năpustesc în lăuntrul omului.


Potrivit cu îndepărtarea lor de Dumnezeu oamenii simt mâhnire şi în această viaţă, iar în cealaltă vor trăi mâhnirea cea veşnică. Pentru că încă din viaţa aceasta gustă cineva, într-o oarecare măsură, potrivit cu cât trăieşte el după voia lui Dumnezeu, o parte din bucuria Raiului. Fie că vom trăi o parte a bucuriei Raiului încă de aici şi vom merge şi noi în Rai, fie vom trăi o parte a iadului şi – Doamne fereşte! – vom merge în iad. Raiul este acelaşi lucru cu bunătatea, iar iadul este totuna cu răutatea.

duminică, 3 martie 2024

In memoriam

Toată pocăința trebuie făcută cu bucurie. Pocăința se face cu fața spre viitor. Eu nu sunt pentru o pocăință care privește doar în trecut. Noi privim viața în față, mergem înainte. Trecutul e irecuperabil. De aceea, pocăința se face în prezent, cu fața spre viitor, căci ea este, în esența ei, părăsirea păcatului, nu altceva. Eu n-am fost niciodată pentru o pocăință „de penitenciar”, ci totdeauna am îndemnat spre o pocăință senină, cu nădejde, cu bucurie. Și atunci, iată, dacă pocăința e făcută cu bucurie, înseamnă că există o strânsă legătură între pocăință și bucurie, și nu se exclude pocăința, atunci când e de față bucuria.

Gândiți-vă, de exemplu, la fiul risipitor(tare-mi place mie pilda aceasta!) care, atunci când s-a întors, a fost primit de tatăl lui, care l-a îmbrățișat, l-a sărutat, a dat poruncă să se sărbătorească venirea sa, făcând mare ospăț de bucurie. Dacă el s-ar fi pocăit cu tânguire, n-ar fi putut participa la ospăț. Or, tatăl nu i-a cerut nimic.

Ce i-a cerut Domnul Hristos, de pildă, Sfântului Apostol Petru, ca să fie reașezat ca apostol, după ce s-a lepădat de trei ori? A treia zi i S-a arătat deja Domnul Hristos! A pus accent pe iubire – iubirea-i fericire, iubirea-i bucurie! În esența ei, așa cum am spus mai înainte, pocăința este părăsirea păcatului, nu tânguirea pentru păcat. Adică, Dumnezeu nu vrea să fim o ceată de tânguitori, ci vrea să fim oameni care să ne bucurăm de El, de Evanghelia Lui, de cuvântul Lui, de darurile Lui.


(Arhimandritul Teofil PărăianIubirea de aproapele – ajutor pentru bucuria vieții, Editura Doxologia, Iași, 2014, pp. 63-64)

Preluare text de pe site Doxologia


Cu Părintele Teofil Pârâian
3 martie 1929/Topârcea -29 octombrie 2009/Cluj Napoca
Fotografie: 2002

vineri, 1 martie 2024

Uși împărătești
Sursa imaginii Pinterest

 






duminică, 18 februarie 2024

Împreună pentru Efrem


 Nu știu un cuvânt care să adune printr-o singură rostire și credința și  iubirea și nădejdea, iar acesta este, ÎMPREUNĂ.

Vă invităm la un spectacol caritabil de teatru ,,Scene dintr-un vis'' o comedie inspirată din operele marelui Shakespeare, ca prin râs să alinăm un plâns, ca ÎMPREUNĂ,  să ne arătăm măreția inimii și dragostea pentru semeni.

Evenimentul este organizat de Asociația ,,Elena Ivanca Studio'' cu implicarea fără egal a Asociației

Studenților Creștin Ortodocși Români (ASCOR) din Cluj-Napoca și a Asociației Prietenii Bisericii Studenților (APBS) din Cluj-Napoca.

Dorința noastră este de a aduna fonduri pentru sprijinul lui Efrem Ciprian Lupescu, în vederea continuării costisitorului tratament de lungă durată, a bolii agresive de care suferă.

Până în prezent, Efrem Ciprian a făcut o serie de tratamente la spitale din Cluj- Napoca, Paris și Barcelona. Familia a depus eforturi financiare considerabile pentru a susține aceste tratamente, care au depășit sume de sute de mii de euro.

După o perioadă în care Efrem Ciprian a fost stabilizat, starea sănătății lui s-a agravat din nou. Pentru a continua tratamentul și pentru a acoperi nevoile financiare legate de sistemul de sănătate din Spania, țară în care se află acum băiețelul împreună cu părinții, este nevoie de o altă sumă de bani care nu poate fi acoperită doar de familie.

Prieteni și o comunitate de oameni apropiați familiei s-au implicat mereu în, acest demers.Le-au fost și le sunt alături, au organizat evenimente caritabile în sprijinul și susținerea lui Efrem Ciprian, iar acum e timpul să ne alăturăm și noi, noi toți cei care poate am mai făcut acest gest sau îl putem face acum, pentru prima dată. 

Vă rugăm, fiți alături de suspinul lui Efrem și al părinților lui!Căutați în inima voastră un loc pentru această faptă bună!Haideți să fim ÎMPREUNĂ!


Intrarea la spectacol se face pe baza unei rezervări https://elenaivancastudio.ro/


sau direct la spectacol, iar donația recomandată este de 100 de lei. Toate donațiile vor ajunge în contul tatălui lui Efrem Ciprian.


Donații se pot face și în conturile tatălui lui Efrem Ciprian, Adrian Constantin Lupescu. Datele contului sunt următoarele:


Banca Transilvania

Euro RO43BTRL01304201C64760XX Ron RO68BTRL01301201C64760XX

ING Bank

Euro RO62INGB0000999912649662 Ron RO20INGB0000999912649642

BCR

Ron RO40 RNCB 0298 0753 4436 0001

Euro RO45 RNCB 0298 0753 4436 0008

BT PAY +40748080589 Adrian Lupescu


sâmbătă, 17 februarie 2024

 

Bufonul - Ileana Mălăncioiu

Cineva se uita la capul meu
Ca Hamlet la tigva lui Yorick
E capul bufonului zicea
Şi-mi pare rău că l-am făcut pe rege să râdă
Când trupul meu de durere se tăvălea.

Şi-mi părea rău că însuşi îndureratul Hamlet
Îşi amintea doar de râsul stârnit
Şi-avea putere să se scoale
Din groapa lui să mă privească
În orbitele goale.

Cum ar privi-o în ochi pe Ofelia
După ce a fost dusă de ape
Şapte ani şi mai bine
Sau cum l-ar privi pe bătrânul său tată
Sau cum s-ar privi pe sine

În clipa de supremă nebunie
În care râsul şi plânsul sunt totuna.
Nu-nţelegeam de ce dăduse tonul.
Ca regii să-mi ia capul în mâini şi să-l privească
Înduioşaţi cum şi-ar privi bufonul.

Apărând cu spaimă cuvântul
Zborul devenise un fel de boală
Ca mersul somnambulului pe acoperiş
Mă rugam să am aripi de plumb ca morţii
Şi să mă las în jos pe furiş

Într-o bucată de pământ anume
Pe care o memorie suspectă
Mă făcea s-o ştiu încă pe dinafară
Ca orice mort ce se respectă.

Dar nu puteam cădea decât rostind
Cuvântul ce închis în el ţine
Şi era ca şi cum odată numindu-l
Locul acela nu mai era pentru mine.
Zborul devenise un fel de boală
Îngrozitoare, dar pluteam mai departe
Apărând cu spaimă cuvântul sfânt
Până la graniţa care-l desparte

Ca pe ceva al meu foarte intim
Închis în sufletul ce n-a capitulat
De vorbele care-aşteaptă să-l calce
Asemenea oştirii lui nimeni împărat.




 Ce linii  expresive au trunchiurile îngerilor, arcuiri care frazează vizual Axionul: ,,Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de ase­mănare decât serafimii, ca­re fără stri­că­ciune pe Dumnezeu Cu­vântul ai născut, pe tine, cea cu ade­vărat Năs­cătoare de Dumnezeu, te mărim." Nu știu unde e pictura dar e  sugestiv de liturgică, de rugată,  nu doar capodoperă.

vineri, 16 februarie 2024

marți, 13 februarie 2024