marți, 11 mai 2010

11 mai



Împăratul Constantin cel Mare-detaliu din mozaic,
Biserica Sf. Sofia, Constantinopol


11 mai ne amintește în mod deosebit de vestita cetate a Constantinopolului și de cel mai longeviv imperiu după Hristos, de-o mie o sută douăzeci și trei de ani. Acesta a fost Imperiul Bizantin. Într-o zi de 11 mai a anului 330 d.H. a fost inaugurată cetatea cetăților- Constantinopol(considerat de istorici centrul lumii luminate) de către Sfîntul Împărat Constantin. Într-o altă zi de 11 mai a anului 402 d.H., s-a reînnoit cetatea, iar mai tîrziu, pe 29 mai 1453 d.H., Constantinopolul cădea în mîinile turcilor. Iau pus numele Stambul- în traducere-Cetatea, orașul prin excelență. A fost primul mare oraș zidit din temelie ca cetate creștină, avînd în centru Crucea și Biserica creștină. Ca nici într-un alt oraș din imperiu, aici n-au existat temple păgîne, oracole, statui idolatre, nici n-a curs sîngele mucenicilor ci doar a mărturisitorilor dreptei credințe de mai tîrziu. Era cetatea slavei creștinilor, orașul biruinței creștinești, unde s-a dezvoltat faimoasa civilizație bizantină, cultura, arta, meșteșugurile, arhitectura, o structură administrativă și de drept, un sistem politic, toate fără egal ca rafinament intelectual și artistic în istorie.Părintele D. Stăniloae spunea:,,Oricît v-ar părea de exagerat, să știți că toate nenorocirile au venit din Occident. Sunt reflexul mentalității apusene pentru că acolo creștinismul a poposit într-o lume barbară, care nu putea înțelege subtilitățile Răsăritului bizantin.Spunea un teolog protestant: ,,La noi creștinismul a venit într-o lume barbară, sosit dintr-o lume rafinată, trecută prin filosofia greacă, ebraică, egipteană, mesopotamiană”.*
Bizanțul a fost leagănul și reazemul celor 7 Sinoade Ecumenice- a toată lumea. Aici s-au pus temeiurile dreptei credințe pe care o ținem și noi astăzi.
,,Bizanțul a dat oameni extraordinari. A dat sfinți, a dat oameni de o bunătate copleșitoare, a dăruit cu adevărat noutăți...În expresia bizantină există o unitate afirmativă, iar diversitatea este întrucîtva adumbrită. În expresia modernă există, într-adevăr, o obsesie a diversității de exprimare împinsă la extrem, însă fără o unitate pe măsură.”**

Timp de aproape o mie de ani a avut-o ca ocrotitoare și ajutătoare pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu.



* 7 Dimineți cu Părintele Stăniloae, Convorbiri realizate cu Sorin Dumitrescu, Ed. Anastasia, Buc., 1993, pg. 28.
**idem., pg. 168.

4 comentarii:

  1. Aceasta era taina Oraşului: ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  2. Prenav:
    Da, iar atunci cînd n-au mai fost măcar cinci drepți în Cetate, aceasta a fost dată în mîinile păgînilor...
    Să ne rugăm să nu fie și cu noi la fel.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumoasă imagine, cea cu care se deschide acest blog...

    Simplă şi liniştitoare ca o frunză pe o apă în care se răsfrânge cerul...

    RăspundețiȘtergere
  4. Vol de nuit:
    Mi-ați creat prilejul să dau în vileag autoarea fotografiei: fiica mea Ilinca(9 ani și jumătate). A făcut-o sîmbătă, 8 mai -zi de hram pentru Biserica Studenților sărbătoarea Sf. Evanghelist și Ap. Ioan, după Liturghie, cînd de obicei se așează o pace și liniște aparte peste biserică.Cînd am descărcat imaginile, a apărut și aceasta.

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.