duminică, 31 octombrie 2010

Păgînismul cel nou



Mi-e greu să cred că doar un principiu comercial stă în spatele acestui videoclip ca de fapt la mai toate elaborările ,,artistice” de acest gen cu scopul evident că trebuie să șocheze maturii, să captiveze mințile crude ale adolescenților și tinerilor. Nu reprezintă doar pîinea și circul oferite mulțimii, menite să distragă atenția de la realele probleme ale omenirii. În spate e o întreagă ideologie care își propune răsturnarea valorilor, dezumanizarea, înrobirea omului prin libertinaj și confuzie.

Am avut ocazia săptămîna trecută să mă ,,obișnuiesc” cu fenomenulGG în sălile de așteptare din spital unde pentru animație/terapie(?!...) aceste încăperi sunt dotate cu monitoare iar bolnavilor și însoțitorilor li se oferă muzica canalelor TV ; la service spălare auto unde spre ,,omorîrea” timpului clientul stă și petrece tot cu ochii pe televizor, la cozi de plată facturi- aceeași ofertă, în mall-uri,peste tot, oriunde te-ai duce; elevii și tinerii sunt captivați căci muzica ,,prinde”, are cea mai facilă aderență la suflet însă cu consecințe devastatoare, alterabile asupra conștiinței morale aflată în proces de/formare. Nu știu ce face CNA -ul căci ar avea ceva treabă de făcut la posturile muzicale. Iar teologii, preoții, poartă pe umerii lor o imensă responsabilitate, în fața unei asemenea ,,decimări” în masă a conștiinței morale, a confuziilor, relativismelor și aberațiilor devenite ,,norme” de comportament european și mai mult de atît-global.

Văd epoca rău -voit dezumanizantă și dezumanizată în care trăim sub chipul ,,reformei” în acest videoclip foarte accesat(prin simbolurile și semnele creștine de care face uz: cruce, metaniere, semnul binecuvîntării, portul călugăresc, rugăciunea-toate pervertite și mi-am adus aminte de actorii comedianți ai primelor trei secole de prigoană, plătiți și susținuți de împărații păgîni spre a necinsti și batjocori tainele și învățătura creștină;prin aluziile sado-masochiste, la un neonazism-vezi atmosfera nostalgică a unei situații de război; toate respiră duhul desfrînării în cel mai întunecat înțeles al lui-de altfel singurul mesaj al acestui model ,,artistic”) și nu-mi rămîne decît să-l citez pe filosoful Michel Henry :

,,Oamenii înjosiți, umiliți, disprețuiți și disprețuindu-se ei înșiși, învățați încă din școală să se disprețuiască, să se socotească drept nimic-particule și molecule; admirănd tot ceea ce e mai prejos decît ei; blestemînd tot ceea ce e mai mult decît ei. Tot ceea ce e demn de iubire și de adorare.Oamenii reduși la simulacre, la idoli care sunt nimic, la automate. Și înlocuiți de ele-de ordinatoare, de roboți. Oamenii alungați din munca lor și din casele lor, împinși în unghere și în crăpături, ghemuiți pe băncile metrourilor, dormind în cutii de carton.Oamenii înlocuiți de abstracțiuni, de entități economice, de profituri și de bani. Oamenii tratați matematic, informatic, statistic, numărați ca niște animale și contînd mai puțin decît ele. Oamenii abătuți de la Adevărul Vieții, aruncîdu-se pe toate amăgirile, pe toate minunile în care această viață este negată, batjocorită, maimuțărită, simulată-absentă. Oameni predați insensibilului, deveniți ei înșiși insensibili(...). Oamenii buimăciți, dedicați spectrelor, spectacolelor care expun pretutindeni propria lor goliciune și decadență; dedicați falselor cunoașteri, reduși la niște cochilii goale, la niște capete goale- la niște creiere. Oamenii ale căror emoții și iubiri nu sunt decît niște secreții glandulare. Oamenii care au fost eliberați fiind făcuți să creadă că sexualitatea lor e un proces natural în locul Dorinței lor infinite. Oamenii a căror responsabilitate și demnitate nu mai au nici un loc desemnat. Oamenii care, în abrutizarea generală invidiază animale”.(Michel Henry,-,,Eu sunt Adevărul” Ed. Deisis p. 365-366.)

Epoca modernă, modernitatea în sine, are la bază filosofia sau principiul ,,morții lui Dumnezeu”, că ,,Dumnezeu a murit” și prin urmare, omul se poate autocrea singur ca dumnezeu. Eu-l absolutizat prin rațiunea renunțării la chipul dumnezeiesc din om și istoria recentă a secolului trecut ne-au demonstrat tragedia extinsă asupra umanității pe care o provoacă această așa-zisă ,,autosalvare” exilîndu-L și renunțînd la Dumnezeu prin dezintegrarea morală, psihologică, fizică a existenței afundate în păcat, prin hulă împotriva Duhului Sfînt, prin cretinizare în masă grație mijloacelor de comunicare media, prin vulgalizare, prin nebunie și în final prin moarte. Că ,,post”modernitatea și-a pierdut controlul, eu nu mai am dubii. Viitura demonismului e declanșată și dă năvală în existența noastră prin toate mijloacele și formele posibile ca să abrutizeze conștiințele, să pervertească sufletele, să denatureze natura umană, să compromită și să transforme în cele din urmă totul într-un infern al promiscuității și al hidoșeniei prin livrarea de iluzii, de idolatrii, de patimi întrețesute. Toate golesc persoana de spiritualitate, de consistență umană și o descalifică în, individ. Căci de asta este nevoie, de o masă imensă de indivizi -de ,,suflete moarte”(vezi Gogol) pentru ca ideologia demonică să se ,,întrupeze” și iadul să devină un mediu ,,natural”. Moartea lui Dumnezeu e de fapt moartea sufletească a omului, moartea sensibilității și capacității omului de a-L mai simți pe Dumnezeu. Și asta îl vulnerabilizează maxim, îl duce spre angoase, la posedare, la alienare. Falsa libertate sub chipul ,,emancipării” sexuale e șoapta tot mai neascunsă și vădită ce devine răcnetul demonului animalizării apocaliptice.

vineri, 29 octombrie 2010

Evenimente



Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai(UBB)

în colaborare cu

Institutul INTER şi Editura EIKON v

ă invită

Luni, 1 noiembrie 2010, în Sala Nicolae Ivan (Piaţa Avram Iancu nr. 18),

începând cu ora 10, la lansarea volumului

Ortodoxie şi modernitate. O introducere

de Pantelis Kalaitzidis.

Prezintă: Vasile George Dâncu (EIKON), Florin-Cătălin Ghiţ (INTER) şi autorul.Moderator: Radu Preda (UBB). Lansarea de carte este urmată de o conferinţă a autorului şi de dialogul cu cei prezenţi.






Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai(UBB)

în colaborare cu C

entrul de Bioetică, v

ă invită

Marţi, 2 noiembrie 2010, în sala de conferinţe a Centrului de Bioetică

(Strada Avram Iancu nr. 68, et. V),

începând cu ora 10, la dezbaterea cu tema

Stadiul actual al cercetărilor pe celule stem.

Consideraţii etice şi teologice.

Participă: Dr. Pantelis Kalaitzidis şi Dr. Nikos Dimitriadis

(Academia de Studii Teologice din Volos, Grecia).

Moderator: Ştefan Iloaie (UBB).

miercuri, 27 octombrie 2010

In memoriam: Părintele Teofil Părăian

Pe 29 octombrie se împlinește 1 an de trecerea la cele veșnice a Părintelui Teofil Părăianu.
Veșnica lui pomenire!











luni, 25 octombrie 2010

Mariza






,,Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta(Matei 26, 39)-explicație la Sf. Ioan Gură de Aur

,,Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta(Matei 26, 39). Prin asta a învățat toți sfinții să nu înfrunte primejdiile, nici să se arunce în ele, ci să aștepte ca primejdiile să vină la ei, să-și arate atunci tot curajul lor. Să nu sară mai înainte în ele și nici să meargă ei mai întîi să le caute”. (Cuvînt la ceea ce s-a spus:,,Părinte, dacă este cu putință…”, vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență…, p. 259)

,,…prin rugăciunea Sa în grădina Ghetsimani Hristos ne-a învățat două lucruri: întîi, să nu înfruntăm primejdiile, ci să ne rugăm să nu cădem în ele, al doilea, să le îndurăm cu curaj, dacă vin peste noi, punînd înaintea voinței noastre voința lui Dumnezeu” (Cuvînt la ceea ce s-a spus:,,Părinte, dacă este cu putință…”, vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență…, p. 260)


,, Ceea ce trebuie să facem noi este să-L rugăm pe Dumnezeu să alunge ispita de la noi, așa cum ne-a învățat El însuși în Rugăciunea domnească: Și nu ne duce pe noi în ispită(Mat. 6,13). Dar dacă, prin îngăduința lui Dumnezeu, suntem încercați de multe ispite, să luptăm cu ele cu bărbăție. Mai întîi, trebuie să nu ne supunem primejdiilor-așa cum fac oamenii înțelepți; apoi trebuie să răbdăm nenorocirile cu mult curaj- așa cum fac oamenii viteji și înțelepți. Așadar nu trebuie nici să ne avîntăm, nici să dăm înapoi. Atunci cînd situația o cere, adică fie sufletul nostru este în primejdie din pricina păcatului, fie Biserica din pricina ereziilor, suntem datori să ne luptăm cu bărbăție; însă cînd nu avem de-a face cu-o asemenea situație, nu trebuie să ne punem în primejdie degeaba. Un asemenea război ar avea drept unic motiv ambiția și ca scop, slăvirea noastră deșartă.” (Problemele vieții, pp.334-335)

A nu se arunca cineva în primejdii fără folos, este al bărbaților înțelepți(…) Deci, nici să ne azvîrlim în primejdii cum s-ar întîmpla, -căci aceasta este cutezanță- nici luptîndu-ne și împrejurările cerînd aceasta, noi să ne împuținăm- căci aceasta este frică- ci dacă propovăduirea Evangheliei o cere noi să nu ne dăm la o parte; -iar dacă nu este nici o pricină, nici o necesitate cerută de bună cinstire de Dumnezeu, să nu alergăm, căci lucrul e mai mult un fel de fanfaronadă și ambiție zadarnică.”(Comentariile sau Explicarea Ep. Către Evrei, omilia V, pp.108-109)

Legat de discuțiile de sîmbătă seara la colocviul dedicat Mitropolitului Anthony Bloom unde s-a divagat pe tema suferinței și pentru că nu mai am posibilitatea să mă întîlnesc cu mulți din cei ce au fost de față socotesc, mă folosesc aici pe blog ca să arăt ceea ce am găsit aseară din întămplare la Sf. Ioan Gură de Aur(că tot sunt aplecată asupra scrierilor lui) ca explicație la cuvintele ,,Părinte, dacă este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta”(Matei 26, 39) pe care Lucian le-a adus în vedere ca o măsură de a evita suferința,iar apoi s-au exprimat diverse opinii .

Asta pentru că eu nu am fost dintre aceia care acceptă teologumena înduioșării(foarte atractivă de altfel), pietistă, la explicarea firii omenești a lui Hristos- Fiul lui Dumnezeu ca fiind slabă și care așteaptă ajutor omenesc, mîngîiere, compătimire și reacționează cu frică, cu tendință de lașitate(ascundere și amînare) în fața asumării paharului păcatelor lumii întregi de la începutul pînă la sfîrșitul istoriei. Nu îmi surîde ideea imperfecțiunii îmbinării celor două firi- umană și dumnezeiască, cînd Hristos rostește aceste cuvinte, ci dimpotrivă, chiar pun în evidență firea umană supusă total firii dumnezeiești în Persoana lui Iisus Hristos; sau că El i-a cerut lui Dumnezeu să ocolească patimile și atunci cu atît mai mult noi suntem legitimați să speculăm scuza păcătuirii noastre, a fugi de suferință, ca un fel de circumstanță atenuantă că vezi, și Dumnezeu-Omul a fost slab și fricos și a cerut lui Dumnezeu-Tatăl să ocolească patimile. Momentul este unul de maximă gravitate, de încercare. Este mai degrabă o pedagogie după cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, căci nu-i așa, fiecare cuvînt din Evanghelie rostit de Hristos are un tîlc și o lumină pentru noi. Hristos nu avea nevoie să se roage dar o face pentru ca să ne învețe să ne rugăm, nu avea nevoie să se boteze, dar ne învață smerenia și supunerea față de rînduieli, nu avea nevoie să ceară de la Tatăl făptuirea minunilor dar o face uneori ca să nu uităm de lucrarea comună și unită a întregii Treimi, nu avea nevoie să vorbească în pilde dar o face pentru a nu întărîta și învîrtoșa firea omenească păcătoasă incapabilă de a primi adevărurile față catre față, nu avea nevoie de întărire prin rugăciunea apostolilor în grădina Ghetsimani dar ne învață că trebuie să ne rugăm pentru cei aflați în greutăți și în ispite. Noi suntem cei care avem nevoie de un model pedagogic implicit și explicit în procesul mîntuirii noastre. Reacția la paharul de care vorbește Mîntuitorul în rugăciunea Sa nu reprezintă frica omenească de patimile ce urmau, sau teama de suferință ci este cutremurul firii omenești din Persoana lui Hristos în fața asumării păcatului lumii întregi, a umanității întregi recapitulată în El(,,E u pentru aceasta am venit în lume”(In. 18, 13)- pentru acest ceas al asumării). Un simplu exercițiu să facem: imaginați-vă că ar trebui să purtăm fiecare povara neputințelor și păcatelor, implicit a mustrării de conștiință a tuturor oamenilor de pe strada pe care stăm. Oare n-am zice asemenea lui Hristos ,,întristat e sufletul meu pînă la moarte”(Mt. 26,37-38;Marcu 14, 34)?Despre această povară a paharului vorbește textul de la Matei, Luca și Marcu.E interesant că Sf. Ev. Ioan nu-l amintește.

Avem două culmi ale ispitirii firii omenești a lui Hristos de către diavol: îndulcirea și întristarea.Dacă diavolul l-a ispitit oarecînd în Pustia Karantaniei cu ispitele îndulcirii, acum în Săptămîna Patimilor Hristos este ispitit prin ispitele cele mai subtile și mai greu de detectat ale întristării. Pentru mulți a fi creștin se reduce la a te feri de ispitele de îndulcire și trăiesc sub umbrela ispitelor de tristețe pe care nici măcar nu le bănuiesc ca păcate.

Revin, firea umană a Domnului S-a dat înapoi în grădină nu din frică(frica fiind de la diavol) și temere sau undă de lașitate ori spaimă ci S-a întristat și s-a cutremurat în fața muntelui de păcate al lumii care trebuia purtat de Fiul Omului. Parcă despre același munte ne vorbește Hristos cînd zice: ,,De veți avea credință în Dumnezeu cît un grăunte de muștar veți zice muntelui aceluia ridică-te și așa va fi”(In. 13, 35) Toate aminteau de luciditatea Mîntuitorului care, pentru acest ceas al răscumpărării noastre, a venit în lume. Toate păcatele lumii, ale fiecărui om în parte sunt tot atîtea contracte și zapisuri de vînzarea noastră către diavol și de lepădare a lui Dumnezeu. Noi eram vînduți sub păcat(diavolului). Cum am fi putut noi de la sine să le putem plăti, răscumpăra, dară-mi-te și pe ale altora? Domnul S-a făcut jertfă de răscumpărare pentru noi, S-a dat pe El în locul nostru, al tuturor. Diavolul a vrut și mai mult, să pătrundă cu ispitirea pînă în adîncul Sfintei Treimi, să distrugă tot. A vrut să înghită Omul dar S-a trezit cu Cerul pogorît în inima iadului, în cele mai de jos ale pămîntului.

Căt despre divagația pe tema sinuciderii și a poziției Bisericii Ortodoxe față de acest păcat, voi reveni sper altă dată căci pentru mine n-a fost lămuritoare concluzia serii.

vineri, 22 octombrie 2010

Nedumerire

diaconul Andrei Kuraev


http://savatie.wordpress.com/2010/10/22/andrei-kuraev-a-jucat-farsa-mor%C8%9Bii-sale-pentru-a-arunca-in-derizoriu-orice-s-ar-spune-in-continuare-in-acuzarea-lui/

De la început trebuie să spun că l-am prețuit și încă îl prețuiesc mult pe Părintele diacon Andrei Kuraev. Am îndemnat studenți să-și facă lucrări de licență la Teologie pe baza ideilor sale sau să-i traducă în românește din cărți. Sunt și unele păreri teologice ale sale, precum cele legate de Facerea omului, legate de Creație, cu care nu pot fi de acord și care m-au nedumerit.

Farsa pe care a făcut-o întregii lumi ortodoxe diaconul Andrei Kuraev, dar mai cu seamă internauților și celor care îl apreciau-vestea că a murit subit ieri dimineața la ora 5, la vîrsta prematură de 48 de ani, nu poate decît să ne lase un gust amar și să ne declarăm dezamăgiți de această manieră a ,,lucrului duhovnicesc”.Asta mai ales cînd am aflat din declarația lui, mai tărziu, că a fost curios să vadă cine și ce necroloage se vor scrie despre el. Actul în sine trădează mîndrie, o periculoasă apropiere de un mod necreștin de a fi și o nepăsare dureroasă față de toți cei care iau citit cărțile, o nepăsare față de frații lui din Biserica Ortodoxă. Ne pare rău să spunem dar printre rîndurile declarațiilor sale se citește lipsa de discernămînt duhovnicesc, aceasta poate și pentru că a avut o asemenea consacrare publică la o vîrstă crudă, dacă luăm în seamă vîrsta spirituală. Domnul Hristos nu S-a jucat cu sufletele și afectivitatea(sentimentele) oamenilor. A fost cît se poate de serios , nu a disprețuit pe nimeni, nici măcar pe Iuda și nu a viclenit. Dumnezeu și Biserica Sa nu joacă teatru cu omul, nu se preface, nu-și pune mască, nici măcar din motive de pedagogie duhovnicească.

"Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin!" (Luca 17, 1)

Nădăjduim să fie o etapă trecătoare și în curînd uitată a vieții de slujire și misiune la care s-a înhămat cunoscutul predicator nr. 1 al Patriarhiei Ortodoxe Ruse -Andrei Kuraev.

pr. Ciprian Negreanu

joi, 21 octombrie 2010

Cuvinte despre sfințenie la Sfîntul Ioan Gură de Aur

,,Și ce este sfințirea? Baia nașterii de a doua oară, curățirea de păcate.”(Comentariile sau Tîlcuirea Ep. I către Corinteni, Omilia I, p.8)



,,Cel ce se socotește drept înaintea lui Dumnezeu este un spurcat, chiar dacă-i mai sfânt decît toți oamenii.”



,,Fiecare din voi cei de față este un mormânt al sfântului, mormânt însuflețit și duhovnicesc. Dacă aș deschide conștiința fiecăruia din cei de față, aș găsi pe sfânt locuind în sufletul vostru. Ați văzut că dușmanii n-au câștigat nimic că l-au surghiunit? Ați văzut că nu i-au stins slava, ci, dimpotrivă, i-au înălțat-o și mai mult, au făcut-o mai strălucitoare? În loc de unul au făcut atîtea morminte ce slobozesc glas, morminte care îndeamnă la aceeași râvnă?”(Cuvînt de laudă la cel întru Sfinți, Părintele nostru Eustație, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, II, pp. 387-388)


,,Așa sunt sfinții! Nu pun slava, cinstea sau altceva înaintea mîntuirii aproapelui! Iată-i, stau în cuptor și se roagă pentru tot poporul! Noi însă nu ne gîndim la frații noștri nici cînd ne merge bine.(...) În orice împrejurare se sacrificau pe ei înșiși, cînd voiau să înduplece pe Dumnezeu; iar cînd vedeau că rugăciunile lor sunt neîndestulătoare, luau în ajutorul lor părinții, spunînd despre ei că nu pot aduce lui Dumnezeu decît duh umilit.”(Omilii la Matei, Omilia IV, XI, în col. PSB, vol. 23, p.63)



,,Dumnezeiasca Scriptură ne arată și oameni drepți, care au greșit de mai multe ori, și oameni păcătoși, care s-au întors la credință, pentru ca să primim și de la unii și de la alții îndestulătoare întărire, pentru că nici cel ce stă să nu se încreadă, văzînd că și unii drepți au căzut, dar nici cel cu păcate să nu-și piardă nădejdea, văzînd că mulți păcătoși s-au ridicat și au putut ajunge chiar pe cele mai înalte culmi”.(Omilii la Facere, omilia a 29-a, col. PSB, vol. 21, p.362)


,,Sfințenia nu se capătă numai după osteneli și nici că vine numai de la fapte, ci prin iubirea Lui. Dar nici din iubirea Lui numai, și nici numai după virtuțile noastre, pentru că dacă ar purcede numai din iubire, ar trebui ca toți să se mîntuiască, și dacă ar rezulta numai de la virtuțile noastre, apoi prezența Lui, ca și toate cele iconomisite pentru noi, ar fi de prisos. Așadar nici din iubire numai și nici din propria noastră virtute numai, ci din amîndouă acestea”.(Comentariile sau Explicarea Epistolei către Efeseni, omilia I, pp.8-9)



,,Mantia proorocului Ilie a despărțit în două apele rîului Iordan( 4 Regi 2, 8); încălțămintea celor trei tineri- Anania, Azaria și Misail- a călcat peste puterea focului din cuptor(Daniel 3, 20-27); lemnul lui Elisei a făcut ca securea de fier să iasă din apele rîului (4 Regi 6, 1-7); toiagul lui Moise a despărțit Marea Roșie în două și a scos apă din stînca lui Horeb(Ieșire 14, 15-22; 17, 5-6); șorțurile lui Pavel alungau duhurile rele(Faptele Ap. 19-12); umbra lui Petru, căzînd peste bolnavi, îi vindeca(Faptele Ap. 5, 15-16); moaștele sfinților mucenici fac minuni nemaivăzute. Ce altceva trebuie să vă mai spun ca să vă arăt puterea virtuții și să vă trezesc dorința să urcați spre sfințenie?(Problemele vieții, p. 299)



,,Dumnezeu îi slăvește pe sfinții Săi pînă la a-i face reflexe mărețe ale perfecțiunii Sale și ale puterii Sale. Sfinții vin la noi strălucind de frumusețea dumnezeiască, tari cu toate puterile lui Dumnezeu(...) Însă Dumnezeu, pentru ca limitele creatului și ale necreatului să nu poată fi confundate niciodată, le lasă sfinților semnele slăbiciunii omenești. Pavel va fi chinuit de un demon; Trofin va fi lăsat bolnav la Efes căci în vase de lut se va confirma sfințenia. Dumnezeu astfel se manifestă în două feluri: prin strălucirea sfinților Săi și prin slăbiciunea lor”.(Bogățiile oratorice, p.33)


fotografii: Călin Nemeș

luni, 18 octombrie 2010

Cuvinte despre Biserică la Sfîntul Ioan Gură de Aur

foto: Alexandru Rădulescu

,,Biserica este loc de vindecare, nu loc de judecată a sufletelor. Biserica nu osîndește păcatele, ci oferă iertarea lor”.(Problemele vieții, p.368)

,,Biserica-i spital, nu tribunal! Nu-ți dă pedeapsă pentru păcate, ci iertare de păcate!”(Omiliile despre pocăință III, p.57)

,,Se cuvine să-i numim pe acești mucenici stîlpi, și stînci, și turnuri, și luminători, și tauri în același timp. Căci, ca niște stîlpi țin Biserica; ca niște turnuri o întăresc; ca niște stînci sfarmă uneltirile și fac liniște mare înlăuntrul ei; ca niște luminători au izgonit întunericul necredinței și ca niște tauri la suflet și la trup, la fel de rîvnitori, au purtat jugul cel bun a lui Hristos(Matei 11, 30)”.(Predici la sărbători împărătești și cuvîntări de laudă la sfinți, p.361)

Foto: Alexandru Rădulescu

,,Nimic să nu fie mai de cinste pentru voi decît a intra în Biserică”.(Cateheze baptismale I, p.42)

,,Să nu stai departe de Biserică, pentru că nimeni nu este mai puternic decît aceasta. Nădejdea, mântuirea și scăparea ta este Biserica. Aceasta este mai înaltă decît cerurile și mai lată decît pământul. Niciodată nu îmbătrânește, ci întotdeauna se află în plină slavă”.(Despre Rai și Scriptură. Despre iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Despre Șezut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, p.35)

,,După cum un trup, dacă nu este susținut cu multă vigoare de legăturile dintre mădulare, face viața de netrăit, tot așa și Biserica, dacă nu este susținută prin legătura foarte puternică și de nedesfăcut a dragostei, naște mii de războaie într-însa și sporește asupra ei mânia lui Dumnezeu și devine pricină de multe ispite”.(Cateheze maritale, Cuvîntul II, p. 179)


foto:Olga Bersan

,, A ieșit din coastă apă și sînge. Nu trece cu ușurință peste taină, iubite! Căci am să-ți spun și un înțeles tainic. Am zis că simbol al botezului și al împărtășaniei este sîngele acela și apa. Din amîndouă acestea s-a născut Biserica: prin baia nașterii din nou și prin reînnoirea Duhului Sfînt(Tit 3,5), adică prin botez și prin împărtășanie. Iar simbolurile Botezului și Euharistiei sunt ieșite din coastă. Așadar, din coasta-I a plămădit Hristos Biserica, după cum din coasta lui Adam a făcut-o pe Eva.” (Omilia a III-a către neofiți, vol. Cateheze baptismale, p.63)



,,...putem să ne rugăm și acasă la noi sau în orice alt loc, dar rugăciunea aceasta nu are la fel de multă putere ca cea făcută în Biserică, împreună cu frații tăi și cu preotul. Iată de ce: pentru că rugăciunea laolaltă cu ceilalți înseamnă în plus dragoste și frățietate, întărite de rugăciunile preoților. Rolul preoților este de a întări prin puterea rugăciunii lor rugăciunile slabe ale poporului, făcându-le să urce la cer”.(Problemele vieții, p.197)

,,Dar Dumnezeu nu se uită la daruri, ci la gândul celui ce aduce darurile(la Biserică). Așa judecă Dumnezeu darurile. S-a uitat la Abel(la inima lui) și apoi la darurile lui. S-a uitat la Cain și apoi S-a întors de la jertfa lui (Fac. 4,5) S-a uitat la Cain(la inima lui) dar la jertfa lui nu S-a uitat”.(Către iudei, pp. 583-584)


,,Biserica va fi totdeauna prima să dea Cezarului ceea ce este a Cezarului, însă ea nu este și nu va putea fi niciodată lucrul (opera) Cezarului. Biserica-împărăția sufletelor, societatea constituită de Dumnezeu, plasată și menținută de la Dumnezeu în mijlocul lumii, depozitară a puterilor lui Dumnezeu. Biserica conduce, legiferează și sancționează legile sale, pedepsește pe cei răzvrătiți ai ei, fără ca puterile publice să aibă vreodată dreptul să răpească guvernarea ei.

Mai multă este puterea spirituală a Bisericii care devine cea mai solidă mărturie, salvarea cea mai sigură a societății civile.(...)Dacă societatea civilă, puterea judecătorească este cinstită și necesară, cu cît mai înalt, mai eficace este puterea spirituală care previne crima, pe cînd cealaltă nu poate decît să o constate și s-o pedepsească.”(Bogățiile oratorice, pp.118-119)


,,Oricare ar fi legislațiile omenești, voința lui Dumnezeu și legea Lui sunt de neschimbat.(Bogățiile oratorice, p.224)


vineri, 15 octombrie 2010

Scriitorul Gheorghe Petreuș la Cluj Napoca




mărturisiri despre viață și boală

o primă întălnire de azi vară cu Gheorghe Petreuș în tabăra de vară ASCOR la Botiza

despre Gheorghe Petreuș din Botiza

Gheorghe Petreus, barbatul din Botiza imobilizat la pat de 30 de ani, si-a vazut visul implinit. Joi, 6 august, la Caminul Cultural din localitatea natala a avut loc lansarea cartii “Sublimul suferintei”, carte care a vazut lumina tiparului de apropiatii barbatului, care au avut astfel grija sa ii pregateasca un eveniment asa cum merita. La o varsta la care jocurile copilariei si bucuria de a trai ar fi trebuit sa il preocupe, Gheorghe Petreus a simtit cu totul se schimba in rau. La 12 ani, acesta s-a imbolnavit de poliartrita reumatoida, iar de atunci, nimic nu a mai fost la fel. “Eu, copilul zburdalnic si plin de viata, copilul care iubea atat de mult libertatea cu toate bucuriile ei, copilul care isi dorea atat de multe de la viata si visa asa de frumos… Da, eu.. copilul de doar 12 ani si cateva luni, am ajuns prizonierul acestei cumplite boli, toate pentru mine, stingandu-se… Nici lacrimile, nici strigatele mele disperate nu ma mai puteau ajuta. Eram ca o epava gata sa se scufunde”, scrie in cartea sa, Gheorghe Petreus. Numai ca, spre deosebire de altii, maramureseanul nu a renuntat la lupta cu boala. Dupa 30 de ani de stat in pat, in care doar degetele si mintea l-au ajutat sa simta lumea, Gheorghe Petreus a reusit sa scrie o carte despre viata lui. “Am doua mesaje.Celor bolnavi le spun sa nu se lase descurajati de greutati. Celor sanatosi sa stie ca sunt sanatosi, dar ca, de fapt, sufletele lor sunt de multe ori pustii si goale. Niciodata nu stii ce ajungi maine sau poimaine. Dragostea si credinta pot sa invinga suferinta”, a spus Gheorghe Petreus, la lansarea cartii sale.

Fragment preluat de la http://www.informatia-zilei.ro/mm/2009/08/07/imobilizat-de-30-de-ani-la-pat-gheorghe-petreus-a-scris-o-carte-

marți, 12 octombrie 2010

“Dacă avortul este dreptul femeii, unde sunt drepturile mele?”

O prietenă mi-a recomandat această mărturie vie, șocantă despre taina vieții și voia lui Dumnezeu: Gianna Jessen, supraviețuitoare în urma unui avort provocat. Probabil deja ați văzut acest film care circulă de ceva vreme pe net, dacă nu, merită să-l urmăriți măcar pentru a înțelege o altă față voit ignorată prin politici sociale de stat și de drept în ce privește decizia ,,umanistă” de a curma o viață de om înainte de a se naște.

Gianna Jessen, abortion survivor | Gianna Jessen, supravieţuitoare a avortului from provita on Vimeo.


luni, 11 octombrie 2010

Susținere pentru o revistă creștin-ortodoxă destinată cu precădere adolescenților și tinerilor

logo og

În toamna anului 2008 am creat Revista OrthoGraffiti ( www.orthograffiti.ro ) din dorința sinceră de a construi o punte spre tinerii nostri, de a le vorbi ALTFEL, pe limba lor, despre frumusețea Ortodoxiei și a vieții în Hristos. Ca în orice proiect de suflet, am investit mult timp, muncă, entuziasm și resurse financiare proprii.

De-a lungul timpului scurs de la prima apariție, am găsit susținere printre prieteni, colaboratori, preoți, profesori, care au crezut în necesitatea existenței acestei reviste. Ne-au încurajat, ne-au ajutat să ajungem la cât mai mulți tineri și, după putere, ne-au sprijinit discret chiar și financiar.

Dacă și ție îți place revista noastra, dacă crezi în necesitatea ei, dacă dorești să te alături și tu acestei lucrări de misionariat ortodox în rândul tinerilor, vorbește cunoscuților tăi despre OrthoGraffiti, recomandă-ne preoților și profesorilor de religie inimoși pentru colaborare, dăruiește o revistă unui tânar, și, dacă poți, ajută-ne printr-o donație sau o sponsorizare.

Ajutorul tău va fi folosit pentru ca revista să apară în continuare, să aibă aceeași calitate și același preț accesibil și să ajungă la cât mai mulți tineri, unii dintre ei cu situații materiale defavorizate.

Banii se pot depune în contul S.C. Pridvor Media Press AG S.R.L.
CUI 24588375, J03/2088/10.10.2008

În RON
RO32BRDE030SV86254530300

În Euro (pentru străinatate)
RO32BRDE030SV86254700300
COD SWIFT: BRDEROBU

Conturile sunt deschise la BRD, sucursala Pitești

[ Mai multe informații despre revistă găsiți aici : Ce este OrthoGraffiti ]

Dumnezeu să vă răsplătească înmiit dragostea!

Laurențiu Dumitru
Editor Coordonator OrthoGraffiti

sâmbătă, 9 octombrie 2010

pentru cineva care-mi sunt foarte dragi și pentru împlinirea a 45 de ani de împreună viețuirea lor sub harul Tainei Sfintei Cununii....
Mulți ani întru Hristos!...


marți, 5 octombrie 2010

Expuneri, dialoguri despre Anthony Bloom

Organizatorul acestui colocviu cum îl numește domnia sa este jurnalistul Cătălin Bogdan sprijinit de Preasfintitul Vasile Someșanul și voluntari ai Bisericii Studenților din Cluj Napoca.

foto: Olga Bersan

dedicație

Certarea filosofilor

Daniel Turcea

și cum să numim nebunia dacă cerurile cerurilor
nu prețuiesc cît cel mai umil
dintre suflete? o, frumusețe, cine-a iubit
într-atîta un om?

ce vom spune
despre robul ce-a atins, cutremurîndu-se
creștetul Adevărului
chemînd să se pogoare
ale sale dintru ale sale
duh peste Cuvînt
deasupra apei, înaintea deșertului
în ziua arătării, la vad

a fi în Cuvînt lîngă izvorul
ce mereu rămîne privirii străin
dar ce ochi să privească
ce mîini să atingă
Trupul acesta țesut
în tăcerea cu o singură stea
pecetluind mormîntul
ce naște

L-am primit, cum primește pămîntul
fii, ai mîngîierii
,,pribegi sunteți, strigau
locuitori în corturi, călători în deșert”
înghețul armei și l-au împodobit
cu sîngele care strigă
din soare și din nisipuri, din vis și din apă
de pretutindeni, acum
de la Abel pînă la cei fără nume
pribegi sîntem
numai o vreme
cu vremelnică moarte murim

va fi într-o vineri
spre seară, la ceasul al șaselea
în valea lui Iosafat, înaintea miriadelor de miriade
nimic nu va rămîne ascuns

cu fruntea în țărînă, înaintea slavei, înfricoșat
gîndind, om sunt, cum a fost cu putință
să văd, să aud
cînd cei numai suflet și ascultare
cei ce nu mai sunt decît lumină
nu-ndrăznesc să se-apropie

cărbune aprins
cărbunele Cuvîntului, aprins
cu gustul sîngelui
și al eternității

o împlinire
mai presus de rugă, mai presus
Logos și prăbușirea înceată
a lumii, gîndise
Plotin
neputînd să descrie
cum străbatem într-o viață de om
prăpastia fără margini pentru a fi
el
ultimul orgolios al învinsei Elade
trei sute de ani în agore
în areopag
în arene, în urletul mulțimii
luptînd împotriva iubirii aproapelui
tu ești Aproapele
iată-i:
Lucian, Cerint, Iamblicos
Apolonius magul din Tyana prefăcută-n cenușă
stăpînind peste flăcări

Simon, călătorind prin aer, cel orbit
Ammonius Saccas, Porfirius
harfe atinse. Un imperiu
totul le era îngăduit. Orgiile sacre din Corint. Sacrificarea
magicienii, maniheii deșertului
cunoscători ai lui Buddha, tăinuitori
ai misterelor morții, Doamne
cum au uitat?

sau poate nu mai erau fiare-n imperiu
sau n-a mai fost lemn pentru ruguri
cu bani și cu stofe de preț
cu încălțări de purpură au cumpărat
și cu sclave din Capadocia
fiii păcii?

le-a fost rugul pat de nuntă
cu sîngele izbucnind, sub bice, binecuvîntînd, au simțit
gustul eternității

fețele lor luminînd cine le spune
bucuria lor cine-o cunoaște
ce nume vom da fericirii
de-a străbate pănă la ultimul cer
om fiind, în trupul durerii
cu fața scăldată în lacrimi
socotindu-ne pulberea drumurilor

Daniel Turcea, vol. Epifania, Ed. cartea Românească, București, 1982, pg.154.