cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/dez-văruita pictură murală inestimabilă de la Ribița(România)/luată de pe Google

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Pentru un nou început

La Mulți Ani, tuturor!


Sănătate, pace pe pământ, între oameni bunăvoire în  Noul An 2012!




Constantin Brâncuși- ,,Începutul lumii



Țin să le mulțumesc acum la final de an tuturor celor care au vizitat umilul meu blog, celor care mi-am fost aproape sau i-am simțit în același cuget și duh, celor care au scris aici sau de ale căror materiale și muncă m-am folosit, celor care m-au ,,somat” cu anumite subiecte sau   teme,  celor care  au  comentat și opinat aici sau  fie n-au simțit nevoia să o facă. 
Vă mulțumesc încă odată, cu toată sinceritatea și prețuirea mea. 

Doamne ajută!  Întru mulți Ani!

vineri, 30 decembrie 2011

La aniversară

La aniversarea zilei sale de naștere(30 decembrie),
Prea Sfințitului nostru iubit  Părinte  Vasile Someșanul, mulți ani întru Hristos ! 
Să ne trăiți  și să ne păstoriți întru mulți ani, Părinte!




Slujind în locul său de suflet- Centrul de Îngrijiri Paliative ,,Sfântul Nectarie” Cluj-Napoca














când se afla
sub geana unei peșteri
ca și cum sufletul ca sângele din cană
ar fi privit afară, fără văluri
lina chemare
și puținul trup
la arătare supt de marea sete
ce-și face din deșert
    lăcaș
        și slavă
și l-a acoperit căci nu cu ochii
privea într-o subțire adiere
ca și cum viața nu s-ar mai ascunde

lumină în lumină

și trupuri, ceruri, literele cărții
mulțimea-nfățișărilor și gândul
     ce încă le acoperă, orbind
        și ce nu lasă
privirii decât rana sa deschisă
     sau întâmplările ce sunt întru amiază
asemeni raze-i ce se ține-n frunze
anume povestind
mâlul ce vine spre orașe locul
de unde vulturul atacă
și ce e zborul, ce-i plutirea, așezarea
apelor,
                  a gândului
deasupra semnelor ca într-un nor de pace
roua, ca-n miezul sufletului ce respiră
   și nu-i știm fața
      deși în noi se află
și totul
înconjurându-se de cerul său
   ca o sămânță
    atât de alb și de fragil
s-ar face străveziu
  și lasă
clară, vederea
vederii dinăuntru

(,,Rug”, D. Turcea)



În tabere, ostenind...






Slujind între și pentru oameni 





joi, 29 decembrie 2011

Sprijin pentru Părintele Efrem Vatopedinul







Sprijin pentru Părintele Efrem


Prieteni şi prietene,
Cutremuraţi şi rămaşi fără grai, noi, ortodocşii de pretutindeni, greci sau nu, am aflat de hotărârea cu totul neîntemeiată a Curţii de Apel din Atena, privind arestul preventiv al Părintelui Stareţ Efrem.
Această evoluţie neaşteptată a evenimentelor ne îndeamnă să semnăm, în semn de dezaprobare a acestei hotărâri şi de susţinere a Părintelui Stareţ Efrem, scrisoarea ataşată şi să facem demersuri pentru semnarea ei de toţi cei care sunt de acord cu conţinutul ei.

Scrisoarea de condamnare a deciziei

Catre: 
Presedintele Republicii Elene 
Primul Ministru al Guvernului Elen 
Procurorul General al Curtii Supreme de Justitie
24 Decembrie 2011
Onoraţi domni,
Dezaprobăm detestabila "crimă" judecătorească care a avut loc la Atena, în 23 Decembrie 2011, împotriva Bisericii şi a persoanei Părintelui Efrem, Stareţul Mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte.
Ura şi nedreptatea ce caracterizează această hotărâre de arest preventiv a Părintelui Stareţ sunt dovedite de următoarele aspecte:
  1. Momentul hotărârii: ajunul praznicului Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
  2. Desfăşurările impresionante de forţe înarmate ale poliţiei, cu scopul de a bloca ieşirile din Sfântul Munte, în momentul în care avocatul Părintelui Stareţ declarase public intenţia egumenului Efrem de a se prezenta de bunăvoie la Poliţie.
  3. Pedeapsa arestului preventiv se aplică persoanelor care sunt suspectate de tentativă de repetare a delictelor de care sunt acuzate.
  4. La audierea cazului, care a precedat hotărârii, s-a folosit ca "argument" pentru aplicarea pedepsei de arest preventiv faptul că Părintele Stareţ a vizitat recent Rusia, însoţind Cinstitul Brâu al Maicii Domnului, vizită in care milioane de oameni, inclusiv Preşedintele, Primul ministru şi Procurorul General al Republicii Ruse, s-au închinat la Sfântul Odor.
  5. De mai bine de 3 ani de când se cercetează acest caz, nu a ieşit la iveală nici un element incriminator.
  6. Părintele Stareţ este acuzat de a fi autor moral, în timp ce presupuşii autori direcţi au fost declaraţi nevinovaţi.
  7. În ultimii 3 ani, Părintele Stareţ a călătorit de repetate ori în afara Greciei şi dacă ar fi avut intenţia să se sustragă acţiunii judiciare, ar fi putut să o facă cu uşurinţă.
  8. Personalitatea duhovnicească a Părintelui Stareţ este respectată şi elogiată pe plan internaţional şi constituie un ambasador de seamă al Greciei în străinătate.
  9. Capii, de acum cunoscuţi, ai acestei uneltiri au fost recompensaţi cu fotolii ministeriale şi încearcă cu orice jertfă să demonstreze dreptatea faptele lor perfide.
  10. Grecia este zguduită de scandaluri de proporţii uriaşe, larg cunoscute, care rămân nepedepsite, în vreme ce vinovaţii nu numai că circulă liberi, dar deţin şi demnităţi politice.
Suntem convinşi că această hotărâre este o acţiune politică dirijată, având drept scop ponegrirea Sfântului Munte şi a Bisericii.
Vă solicităm să o revocaţi.
Cu respect,
Descarcati scrisoarea de aici .
Puteţi să o trimiteţi completată la:

alte informatii la:








Despre Părintele Efrem, starețul de la Vatopedu-mănăstire cu cea mai puternică și numeroasă obște din Sfântul Munte, pot spune că este unul dintre cei mai duhovnicești și sporiți părinți  pe care i-am întâlnit în Muntele Athos. O mănăstire plină de viață duhovnicească unde în biserica mare a mănăstirii dar și în zecile de paraclise dintre zidurile ei, curg neîncetat rugăciunile slujbelor liturgice precum și lucrarea duhovnicească a spovedaniei sau sfătuirii  mulțimilor de pelerini  care vin aici,  la cea mai căutată mănăstire athonită.
Nu pot uita masa de prânz din trapeza mănăstirii după săvârșirea Sfintei Liturghii care a durat mai mult de o oră și jumătate, deși cei ce au fost în Sf. Munte știu că aici o masă nu durează mai mult de cincisprezece minute, nu pentru că bucatele au fost multe, ci pentru hrana sufletească pe care ne-a dăruit-o starețul Efrem, care oprea din două în două minute masa cu sunetul clopoțelului ca să ne vorbească zece minute fie din Filocalie, fie tîlcuind Patericul ori Evanghelia. A fost cea mai duhovnicească masă pe care am luat-o vreodată. (părintele C.N.)

vineri, 23 decembrie 2011

Pastorală la Nașterea Domnului 2011 - IPS Andrei Andreicuț



 † ANDREI
Din harul lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului si
Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,


Iubitului nostru cler, cinstitului cin monahal si
dreptmaritorilor crestini care se inchina Domnului Hristos Cel nascut in ieslea Betleemului: binecuvantare sfanta si urare de sarbatori fericite!
"Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a nascut?  Caci am vazut in Rasarit steaua Lui si am venit sa ne inchinam Lui” (Matei 2, 2)
Iubiti frati si surori,
Din strafund de dalbe datini, in preajma sarbatorii Craciunului, ne vin cele mai minunate cantari si colinde pentru care a-L slavi pe Mantuitorul care a binevoit "Sa se nasca, / si sa creasca, / Sa ne mantuiasca” (1). La slujba din ajunul Nasterii Domnului cantarea ne indeamna sa facem un firesc gest de recunostinta dimpreuna cu magii: "Pe magi I-ai indreptat spre inchinarea Ta; cu care impreuna Te slavim, Datatorule de viata, Slava tie!” (2).


inchinarea, ca adorare, este cinstirea cu credinta ce se aduce numai lui Dumnezeu Cel in Treime proslavit. Sfantul Ioan in Evanghelia sa pomeneste de inchinarea "in duh si adevar” (Ioan 4, 23), intelegand acea stare smerita de interiorizare totala in fata lui Dumnezeu.


In Dumnezeu Cel intrupat trebuie sa credem, sa nadajduim si spre El sa se indrepte toata dragostea noastra.


Iubiti credinciosi,
Atunci cand Domnul Hristos a despicat istoria omenirii in doua, nascandu-se in Betleemul Iudeii, magii de la Rasarit avea o singura dorinta: sa se inchine Lui. S-au pregatit indelung, au adunat daruri: aur, smirna si tamaie si au pornit la drum. Drum lung, greu, plin de primejdii si de renuntari.


Drumul li l-a aratat steaua Lui, steaua credintei, care i-a condus fara gres pana la Ierusalim. Acolo insa, in marea metropola, s-au incurcat. Steaua s-a ascuns, iar ei au fost fermecati de splendorile trecatoare ale acestei lumi. N-au renuntat insa la idee. Chiar daca steaua credintei s-a intunecat, au apelat la sfatul cunoscatorilor, inclusiv la regele Irod si la invatatii lui.


Demersul nu le-a fost fara folos, ci au primit raspunsul salvator la intrebarea capitala: "Unde este sa se nasca Hristos? ... in Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul: «si Tu Betleeme, pamantul lui Iuda, nu esti nicidecum cel mai mic intre capeteniile lui Iuda, caci din tine va iesi Conducatorul care va paste pe poporul Meu Israel»” (Matei 2, 4-6).


Afland raspunsul la intrebarea care-i framanta au pornit grabnic spre Betleem si steaua Lui, steaua credintei, s-a ivit din nou. Ea i-a condus pana la Pruncul Mantuitor si, cand au ajuns, "cazand la pamant s-au inchinat Lui” (Matei 2,11). Bucuria lor era de negrait pentru ca au realizat lucrul cel mai important pentru o faptura omeneasca: L-au gasit pe Dumnezeu si I s-au inchinat Lui.


Dreptmaritori crestini,
Postul Craciunului sau intreaga noastra viata, daca extindem intervalul, este o cautare a lui Hristos si un drum inspre Hristos. Steaua credintei ne conduce si ne ajuta sa depasim toate potrivniciile si toate neajunsurile. S-ar putea ca uneori, covarsiti fiind de aceasta lume secularizata si dominata de iubirea de placere si de avere, steaua sa se ascunda.


In asemenea imprejurari trebuie sa-i intrebam cu insistenta pe cei ce ne pot raspunde: unde-L putem gasi pe Fiul lui Dumnezeu Cel nascut in Betleemul Iudeii? Eu va voi raspunde simplu: in biserica si la Sfanta Liturghie.


Cand preotul pregateste bucata de prescura, pe masuta de la proscomidiarul din altar si o pune pe disc, zice: "si venind steaua a stat deasupra unde era Pruncul” (3).


In acest moment, proscomidiarul simbolizeaza pestera din Betleem, iar discul ieslea in care a fost culcat Domnul Hristos.


Mai tarziu insa, dupa ce la Liturghie preotul va invoca Duhul Sfant sa prefaca prescura si vinul in trupul si sangele lui Hristos, pe Sfanta Masa se afla insusi Pruncul Mantuitor, jertfit pentru a noastra mantuire. Noi, cei prezenti, ne inchinam Lui si ne rugam cu piosenie zicand: "tie, Stapane, Iubitorule de oameni, iti incredintam toata viata si nadejdea noastra si cerem si ne rugam si cu umilinta cadem inaintea Ta: invredniceste-ne sa ne impartasim cu cuget curat cu cerestile si infricosatoarele Tale Taine”(4).


Acesta este momentul culminant al sarbatorii Craciunului; dupa ce L-am gasit pe Pruncul dumnezeiesc si ne-am inchinat Lui, ne impartasim cu El.


Vasile Voiculescu are o poezie intitulata "Colind”, in care subliniaza lucrarea miraculoasa pe care o face Sfanta Taina a Cuminecaturii in fiinta noastra: "in coliba-ntunecata / Din carne si os lucrata, / A intrat Hristos deodata. / Nu faclie ce se stinge, / Nu icoana ce se frange, / Ci El insusi, trup si sange, / Preschimbat pentru faptura / intr-o scumpa picatura, / Dulcea Cuminecatura. / Coliba cum L-a primit / S-a facut cer stralucit / Pe bolta de margarit / Iar in ea soare si stele / Cu Arhangheli printre ele / in mijloc tron luminos / si pe el Domnul Hristos, / Care mult se bucura / Duhul Sfant s-alatura / si acolo ramanea / si acum si pururea.” (5)


Bineinteles, si pregatirea trebuie sa fie pe masura: "si noi, Doamne, ne-am sculat / Colibele-am maturat / Usi, ferestre, toate-s noi, / Doamne, intra si la noi” .


Din nefericire, pentru multa lume Craciunul ramane o sarbatoare folclorica, la care, in ambianta colindelor, se desfata cu sarmale si carnati, aniversand nasterea lui Hristos in absenta Lui.


Indiferentism religios se gaseste peste tot. Parintele stefan Anagnostopulos ne relateaza ca in Atena locuia domnul Costas. Intelectual pozitivist fiind, nu-l interesa viata religioasa. insa, de dragul traditiilor, de Craciun, s-a dus la rudele sale de la tara. N-avea de gand sa mearga la biserica. Totusi, dupa ce toate rudele sale s-au dus la Liturghie, mai mult din curiozitate, s-a dus si el. S-a asezat intr-un loc si privea atent la altar. si ce-a vazut? "Cand parintele a rostit «Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste apropiati-va...» si a inceput sa-i impartaseasca pe credinciosi, Domnul Costas deodata a sarit ca ars si nu-i venea sa-si creada ochilor ....! Parintele Gheorghe tinea in maini un Prunc, dezbracat pana la brau, invelit in partea de jos intr-o hlamida rosie ... Din pieptul Pruncului tasnea sange ... Crestinii primeau picaturile de sange si, in continuare, se stergeau cu acea hlamida rosie! Peste putin timp, lucrurile au devenit ca mai inainte ... Domnul Costas a strigat: «Cred Doamne ..., cred!»” (6).


Domnul Costas de Craciun a devenit un om credincios si s-a inchinat lui Hristos. L-a gasit in biserica, acolo unde-L poate gasi oricine.


Iubiti frati si surori,
Aflam din Evanghelia Craciunului ca magii dupa ce L-au aflat pe Domnul Hristos si I s-au inchinat "deschizand visteriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tamaie si smirna” (Matei 2,11). Ei si-au inceput drumul cu ravna, l-au continuat cu perseverenta si l-au terminat cu darnicie.


Darul, daca e mic sau mare, poarta un mesaj. El exprima dragostea si pretuirea pe care o ai fata de o fiinta draga. Este un gest de recunostinta. "Oamenii veacului, adica ai momentului, se simt bine - si legitimi - in postura de fiinte cunoscatoare. Credinciosul e cineva care vrea, in plus, sa fie o fiinta recunoscatoare” (7).


Precum magii, de-a lungul anilor, credinciosii I-au facut Mantuitorului daruri. Pe langa faptul ca I-au daruit inima, si-au adus si darul lor ctitorind biserici, asezaminte caritabile si institutii de educatie.


Nu putem trece cu vederea faptul ca anul acesta, de Sfantul Nicolae s-au implinit noua decenii de cand Eparhia noastra s-a reinfiintat, avandu-l in frunte pe vrednicul de pomenire episcop Nicolae Ivan. Acest om a lui Dumnezeu, ajutat de donatori marinimosi, a construit minunata noastra Catedrala si multe alte obiective de interes spiritual. Nici noi nu suntem lipsiti de posibilitatea de a fi darnici precum magi, fiecare dupa puterea noastra. Chiar daca trecem printr-aceasta perioada de saracie, Dumnezeu asteapta sa daruim, dupa cuvantul Parintelui Nicolae Steinhardt "nu din prisosul nostru, ci din neavutul nostru, din ceea ce ne lipseste”, caci "daruind vei dobandi”. Pe plan national este in plina desfasurare opera de construire a "Catedralei Mantuirii Neamului”, iar pe taram eparhial sunt o sumedenie de obiective pe care cu ajutorul lui Dumnezeu si a oamenilor buni le vom ridica.


E spre finalizare Centrul de ingrijiri Paliative "Sfantul Nectarie”, au demarat lucrarile la Campusul Teologic "Nicolae Ivan”, in primavara vom incepe Asezamantul misionar-social "Sfantul Apostol Andrei”, Manastirea "Sfanta Elisabeta”, si multe alte lucrari.


Toate acestea cer din partea noastra darnicia si jertfelnicia magilor. si ca si acelora darnicia ne va fi rasplatita. Iar darnicia si marinimia nu se refera doar la ctitorii, ci si la ajutorarea semenilor nostri aflati in dificultate, pe care slujindu-i il slujim pe Hristos.


Acum, in preajma clipelor de bucurie si de lumina, bunatatea sufleteasca, in mod normal, trebuie sa creasca. Nu in zadar zice colindul: "Acum te las, / Fii sanatos, / si vesel de Craciun. / Dar nu uita, cand esti voios, / Crestine sa fii bun!”

Inchinandu-ne in fata ieslei din Betleem, in care se afla Pruncul Mantuitor, va imbratisam pe toti cu drag, va binecuvantam si dorim ca sarbatorile Craciunului, Anului Nou si Bobotezei sa va fie fericite.
 † ANDREI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului si
Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Note:
(1) Ioan Brie, 73 Colinde, Cluj-Napoca, 1980, p. 6.
(2) Mineiul pe Decembrie, Bucuresti, 2005, p. 430.
(3) Liturghier, Bucuresti, 1950, p. 90.
(4) Ibidem, p. 139.
(5) Vasile Voiculescu, Integrala operei poetice, Anastasia, Bucuresti, 1999, p. 576.
(6) stefan Anagnostopulos, Explicarea Dumnezeiestii Liturghii, Editura Bizantina, Bucuresti, 2005, p. 447.
(7) Andrei Plesu, Despre frumusetea uitata a vietii, Humanitas, Bucuresti, 2011, p. 84.