luni, 13 iunie 2011

Imagini din Cipru

Mi-am dorit să văd această țară deși timpul a fost foarte scurt și puțin îngăduitor cu tot ceea ne-am propus.
Am descoperit în Cipru, așa cum de fapt intuiam, o combinație perfectă, un amestec de influențe orientale și occidentale, un pămînt aparte, o cultură specifică cu rădăcini adînc ancorate în istorie. Bizanțul este încă prezent cu farmecul lui de neînlocuit, iar urmele lăsate de Sf. Ap. Pavel, Sf. Barnaba și Sf. Lazăr cel înviat a patra zi din morți se întrevăd în credința ortodoxă a ciprioților și în bisericile lor. Sinaxarul ortodox este plin de sfinți ciprioți, munții și dealurile sunt împînzite de mănăstiri, locașuri și biserici ortodoxe.
Un pitoresc aparte.
La întoarcere am avut sansa unei frumoase priveliști peste munții Troodos din avion. Ape.
La Nicosia, ca de fapt în tot Ciprul, resimți puternic durerea separării acestui stat, a diviziunii geografice, administrative și politice din 1974 care a declanșat o mare tragedie peste această țară și peste acest popor, drept ca o consecință indirectă a invaziei otomane din sec. XVI în insulă. În același timp figura Arhiepiscopului Macarios al III-lea, devenit și primul președinte de țară (1960-1977), este vie și plină de recunoștință în memoria ciprioților. Este considerat un erou național care a obținut independența statului cipriot după ce acesta fusese o perioadă considerabilă colonie britanică.
Am reușit în scurta noastră trecere pe fugă și pe o căldură imposibilă să vizităm Muzeul Bizantin construit din inițiativa marelui arhiepiscop, unde, am putut vedea ,,pe viu” bucăți din mozaicurile Kanakaria(sec. VI) și multe icoane bizantine vechi, de o frumusețe și o valoare inestimabilă pînă atunci admirate de mine numai în albume.
Mulți compatrioți plecați la muncă am întîlnit acolo. Din păcate, ca turiști, am resimțit o rezervă și o răceală din partea englezilor și a ciprioților în momentul în care ne declaram naționalitatea deoarece, am înțeles mai tîrziu, că suntem rău famați în această țară. Aproape toate știrile media cipriote conțin un delict în care să fie implicați cetățeni de naționalitate română.
În schimb, am rămas cu imaginea unor monahi filiformi dintr-o pustie fierbinte, tăcuți, cu ochi negri foarte grăitori și de o agerime discretă, care, înainte de a le vedea mănăstirea în care viețuiau, ne-au îmbiat cu smerită ospitalitate cu dulciuri și apă rece. Nu le voi putea uita niciodată bunătatea și curăția inimii cu care ne-au primit.


toridul Cipru(Protaras)





Mănăstirea Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe de lîngă Larnaca

tot ea

Biserica Sfîntului Mucenic Gheorghe din Paralimni(detaliu intrare)


tot Biserica Sfîntului Mucenic Gheorghe din Paralimni




Palatul Arhiepiscopal din Nicosia; în față statuia Arhiepiscopului Macarios al III-lea care a condus Ciprul în calitate de președinte (1960-1977). Ciprioții au mare cinste și evlavie față de el , de modul în care a slujit țara și pentru ceea ce a lăsat moștenire urmașilor




chiupuri; concepute cu multă înțelepciune, aceste vase, dacă aveau vărful ascuțit la baza mare grănele fiind apărate de mucegăire în lipsa contactului cu pămîntul se conservau mult mai bine,; azi, obiecte ornamentale pline de farmec



Biserica Sf. Lazăr fratele Martei și al Mariei-prietenii Domnului;
Larnaca este locul unde a slujit și unde se află parte din moaștele lui(craniu). O biserică deosebită, de o rară frumusețe.



curtea interioară a Bisericii Agios Lazaros din Larnaca


Muzeul Bizantin și Centrul Cultural al Arhiepiscopului Macarios al III-lea( capitala Ciprului grec Nicosia)


Biserica Mitropolitană din Nicosia(vedere laterală)


Biserica Mitropolitană din Nicosia (vedere din față)

stil arhitectural mediteranean



gard viu-detaliu



mal spre Famagusta(zona cipriotă turcă)


Mediterana cipriotă


limpezimi albastre


reflexii albastre și ocruri elegante ca în mozaicurile bizantine din Agia Sophia,

reflexii translucide de safir, smarald, amestist, toate în continuă schimbare funcție de lumina zilei




Ciprul este țara pisicilor.



La revedere!


între cer și pămînt(Turcia)


deja acasă, orașul Constanța și portul(...) văzute de la 11.000 m altitudine


Ardeal, pădurile sunt petele închise la culoare




,,Cerul e o pasăre în Dumnezeu”(D. Turcea)


foto: Corina Negreanu
Dedic aceste poze-fragmente vizuale Adelei.

2 comentarii:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.