Despre ,,Proximități și mărturisiri” -jurnalul Pr. Ioan Pintea

,,Aici vine şi partea cea mai interesantă a volumului. Această mulţime de erudiţie nu-l împiedică de fel pe autorul nostru să rămână un neobosit cititor al Bibliei şi al Părinţilor Bisericii. Ştie să citeze cu abilitate lucrurile cele mai neaşteptate, să găsească puncte pline de vioiciune, de miez. Ştie să interpreteze. Nu sunt vreun ştiutor special în materie de hermeneutică a celor sfinte, dar cred că pot spune, chiar şi în acest domeniu atât de frecventat şi de frământat, părintele Pintea vine cu observaţii originale. De pildă, atunci când argumentează că cel dintâi discipol al lui Iisus nu este vreunul din marii apostoli şi sanctificaţi, ci este un anonim, tâlhar nevinovat şi netrebnic: cel care în decursul crucificării aude promisiunea unei mântuiri datorită convingerii sale credincioase. Iată în adevăr o analiză de mare clasă”, afirmă, entuziasmat de cele constatate, Virgil Nemoianu, ca să ne spună mai departe că între părintele Pintea şi Fratele Nicolae există şi deosebiri. Şi că cea mai importantă se pare a fi următoarea. „Steinhardt este prin excelenţă un urban. Chiar şi în faţa naturii, chiar şi în miezul ei, îi descoperim reacţiile de orăşean get-beget. Or Pintea are adânci rădăcini în lumea rurală în care s-a născut şi în care a crescut. Este un carpatin în toată fiinţa lui. […]. Tradiţionalismul lui Steinhardt e mental, al lui Pintea existenţial”." extras de aici

sau la:
http://www.protv.ro/video/omul-care-aduce-cartea_322_proximitati-si-marturisiri-ioan-pintea_16450.html