,,Exilul”(2007) este un film
care se află în topul preferatelor mele. L-am văzut de cel puțin șapte ori. E impresionantă
capacitatea genială a regizorului Andrei Zvyagintsev de a pune în peliculă motivul inefabil al unei drame de familie cu profil aparent ,,sănătos”, mistuite dinăuntrul ei, sau al subtilității jocului prin care o iubire eșuează
atât de nefericit.
Este povestea
unei iubiri care-și pierde treptat poezia, cu atât mai mult cu cât Dumnezeu e o absență implicită între cei doi. El și ea se iubesc, fiecare pretinde acest
lucru în felul său, dar, atât cuvintele cât și tăcerile lor devin tot mai mult obstacole grele pentru a ajunge unul la inima celuilalt, cu efecte catastrofale în viața de cuplu. Alex și Vera sunt două esențe umane contrare, ambele foarte tari
și foarte slabe deopotrivă.
Filmul este foarte bogat în expresivitate, valoare, mesaj și
încărcătură simbolică. Frumusețea
cadrelor naturale, interioarele, pasajele călătoriilor făcute cu automobilul ce
coincid incursiunilor de gânduri tenebroase în mintea lui
Alex, toate acestea ating expresivitatea armonioasă a artei tarkovskiene. Liniștea și frumusețea naturii evidențiază starea de tensiune insuportabilă dintre cei doi. Aș evita totuși o
anume cheie de interpretare a personajelor în varianta simbolisticii creștine și
chiar identificarea morții personajului feminin cu un anume act de jertfă creștină(feminină), ca soluție pentru ,,recuperarea” conștiinței personajului masculin, pentru ca el să-și poată reveni ,,în firea cea bună", tandră și recunoscătoare. Sunt extrem de multe scene de o mare emoție, încărcătură și forță spirituală expresivă ce conservă taina, despre care se pot discuta și scrie enorm...Tocmai de aceea este un film de excepție.
(C.N.)
(C.N.)
Aici puteți urmări în trei părți filmul subtitrat românește:
