vineri, 17 octombrie 2014

PSALM ROMÂNESC NR.1


de ARON COTRUȘ(1891-1961)

Tatăl nostru, Carele ești în cer,
dă-ne puteri din nepătrunsul Tău mister!

Sfințească-se prin timp și peste timp, numele Tău,
peste bine și rău!


Facă-se deapururi voia Ta de neînfrânt
precum în cer, așa și pe pământ!

Vie a Ta așteptată împărăție
și peste această robită Românie!


Pâinea noastră, tot mai rară și amară,
ca pe mană cerească dă-ne Tu iară!

Dârji să-ți putem aștepta judecata,
Printre aduși de vânturi cu pistoale gata!

Păcatele toate ni le iartă de-a valma!
Iartă-ne scrâșnetul și iartă-ne sudalma!

Și dușmăniile aspre, ce-n suflet ni se ascund,
Ca haiduci fulgeratic prin păduri fără fund!

Tărie dă-ne și răbdare neclintită,
de la noi să alungăm orice ispită!

Și orice fugarnic cutremur de groază:
Dușmanii să nu poată în genunchi să ne vază!

Din ghiarele căpcăunilor și din furtună,
inima fă-ne-o să iasă mai bună!
Și-n țara preschimbată-n oarbă închisoare,
neamul să crească mai dârz și mai tare!...

Și ziduri să dureze de neclintit,
între noi si rãsãrit!

Din Carpați de-ntuneric, usor ca un fulg,
spre Tine, o, Doamne, aș vrea sã mă smulg,
după ce mi-oi duce, străin printre străini,
pentru ai mei, pân-la capăt, coroana de spini.


Când deschid televizorul, constat că nu există dușmani mai mari ai României decât, ,,românii”. Dar asta e mai peste tot.
Și  e cam destul circul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.