duminică, 3 mai 2015

Final de april prin ochii fiicei mele...






































autor Mang Ke

Primăvara



Soarele îi duce sângele
Înspre pământul amorțit
Ea face ca prin trupul pământului
Să circule razele de soare
Și astfel din oasele morților
Să crească frunze verzi
Ascultă, auzi?
Frunzele ivite din oasele morților
Ciocnesc în clinchete cupele cu alcool ale florilor

Aceasta este primăvara.


 autor Lei Shuyan

Copac


A tăcut o iarnă
În primăvară a renăscut
În vară
Fiece frunză ține să vorbească.




Dumnezeu
Câte frumuseți n-am adunat
Și tot îmi lipsește strălucirea omului




Picături de ploaie

Stropii ploii de mai
Sunt ca strugurii copți,
Cad bob după bob
la sânul naturii!
Timp al schimbărilor,
Pretutindeni mireasma de miere
Pretutindeni mireasma de alcool.



autor Xiong Zhaozheng

Sufletul

Eu cred în suflet, el este
O altă viață, independentă, a omului

Uneori, lavă fierbinte se revarsă din inima mea
Dar creierul mi-e înghețat
Singurul care poate goni răul
Pricinuit de vara amară și iarna aspră
E sufletul

Tu, suflet al meu
În stare să-i smulgi pene păsării cu nouă capete
de pe stema străvechiului Chu
Să asuzi ridicând pagode
să călărești pe spinarea peștilor în vâltorile râului Miluo
Să îmbraci veșmânt din frunze și lotuși sub privirea zeiței Wu

Condu-mă pe drumul vieții lungi
Apoi mă întoarnă în tine
Pe unde tu ai trecut
Rămân urme de sânge

Și abia după ce ai vărsat sângele
Plin de clocotul adevărului
Îi dai voie unui om
Să capete nume

Însă un suflet care și-a dus în spate numele
Ca pe o cruce grea a răstignirii
Nu-și mai aparține sieși, ci lasă istoria
Să-l prefacă într-o viață fără suflare

Fie ca numele să-mi putrezească
Fie ca sufletul meu
Cu fiecare pală de vânt curat
Să se piardă în infinit.
(poezie chineză contemporană tradusă în românește
 de Mira și  Constantin Lupeanu)
foto Ilinca Negreanu/2015

2 comentarii:

  1. Ochi curat, ochi de artist...
    Hristos a înviat!
    Îmbrăţişări dragi şi dor, de la Sibiu! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Adevărat a înviat!
    Mulțumiri!... Îi transmit Ilincăi ca s-o încurajez...
    Regret că Sibiul nu e mai aproape. Căldura, buna cuviință și omenia lui. Și mai mult, că nu am avut parte de o fereastră prin care să pot vedea în fiecare dimineața masivul Făgăraș. O priveliște românească absolut regală, din amănuntul naturii și până în duh. Cu drag și eu,

    RăspundețiȘtergere

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.