cerul
e o pasăre
în Dumnezeu(Daniel Turcea)

...........

...........
foto/dez-văruita pictură murală inestimabilă de la Ribița(România)/luată de pe Google

duminică, 9 aprilie 2017

Potirul amarului...


În icoana închinată sfinţilor martiri din închisorile comuniste ai impresia că trupurile vin spre privitor şi îl solicită în două moduri: mai întâi prin suferinţa care îşi găseşte sensul în Hristos, apoi printr-o mai atentă cinstire a lor. Feţele liniştite ale martirilor şi mărturisitorilor sugerează împăcarea fără rest atât cu ei înşişi, cât şi cu o lume ce i-a smuls în chip samavolnic de la cursul firesc al vieţii. Prezenţa gratiilor, subţiindu-se până la transparenţă şi anulând astfel contururile unui spaţiu al cruzimii şi torturii fizice şi morale, ţine de o subtilitate a artistei. Elementul definitoriu îl semnifică persoana patriarhului Iustinian, ce deschide o nouă perspectivă asupra icoanei: în condiţii de prigoană, Biserica a rămas vie împreună cu întâi stătătorul ei.
Aş încheia succintele observaţii cu o mărturisire a IPS Bartolomeu.. „Viaţa de închisoare, oricum, se îndură greu. Nervii sunt puşi încontinuu la încercare, situaţiile-limită se pot ivi la tot pasul”

editor Nicoleta Pălimaru




,,Mărturisitori și martirii români din temnițele comuniste”
 icoana pictată pe lemn/31,5x42 cm
 Corina Negreanu/ 2017 


Tu, Doamne, care ai coborât la iad ca să ridici de acolo neamul omenesc, Tu, care și în întunecata perioadă comunistă ai cercetat neamul nostru coborând în iadul concentraționar al temnițelor comuniste, vino și acum și coboară în iadul întunecat al vieții noastre viclene, fățarnice și înrăite, și înviază sufletele noastre.”(Rugăciunea părintelui Ciprian)













                    

Succintă ermeneutică iconografică                                   
Domnul Iisus Hristos coboară și rămâne între adevărații lui ucenici, următori Lui în întunericul  iadului din închisorile comuniste, al  universului concentraționar și al prigoanei ideologiei totalitariste din România anilor 1946-1964. Întunericul acesta trimite la întunericul peșterii în care S-a născut Hristos. Peștera luminoasă- lăuntrul inimii, peștera neagră din afară-temnița.
Acești adevărați ucenici pătimesc pentru nelepădarea de credința în Iisus Hristos. Ei sunt martorii, mărturisitorii și martirii dumnezeirii Fiului lui Omului pe pământ.
Domnul Iisus Hristos poartă semnele Patimilor: hlamida, bătaia, goliciunea, batjocura oamenilor, scuipările, goliciunea. Asemeni, zeghele.
Prezența vie și smerită a Mântuitorului în mijlocul deținuților(aflați nu întâmplător în poziție verticală, de coloană) ridică, îmbărbătează și dăruiește fiecăruia eliberarea interioară, libertatea, mângâierea, lumina lăuntrică, mult mai valoroase decât  libertatea și lumina trupească.
Această eliberare interioară, a prezenței hristice în sufletele,  a fost miza expresivității icoanei. Gratiile și zidul închisorii nu i-au stat în cale Mântuitorului Iisus Hristos.
În afara închisorii, ca un far, ca o veghe și o îngrijorare necontenită, se află Patriarhul Justinian Marina, cel care a cârmuit, chivernisit și a salvat(cât i-a stat în putință) cu tact, înțelepciune și dragoste, Biserica Ortodoxă Română în anii de grea încercare peste țară. În mâini poartă toiagul arhieresc- simbol al puterii  ecleziale date de Domnul Iisus Hristos. Poartă și o lumânare, simbol al trezviei, discernământului și nădejdii pe care le-a întărit prin tot ce a făcut ca Biserica și Credința Ortodoxă să nu piară. De asemenea,  nădejde pentru cei din afara închisorilor pentru care s-a luptat să păstreze bisericile deschise iar preoții să-și poată continua  sub  ostilități  și prigoană lucrarea și misiunea. Nădejde și pentru cei din închisori pentru că pe mulți i-a ținut ascunși sau i-a protejat cum a știut,  sau chiar a intervenit pentru ei a nu fi arestați,  ori  pentru a fi eliberați. Pentru cei eliberați nu a contenit să le ofere direct ori discret ajutorul, nelepădându-se de ei, cei marginalizați.
Pavimentul labirintic care apare în pictura bisericească din perioada brâncovenească, aduce aminte de locul pardosit cu pietre din curtea lui Pilat din Pont, unde Mântuitorului I S-a făcut judecată nedreaptă,  fiind  batjocorit, scuipat, lovit, îmbrăcat în porfiră mincinoasă împodobit cu cunună de spini și condamnat la moarte fără vină.


Prea plinul amar al potirului


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu