Cuvântul nostru - cel mai curat?

Schimonah Irineu/vol. ,,Te rog, nu intra în biserică la fel ca în muzeu”

Ce bine ar fi să folosim tonul compătimitor
și toată vorba noastră să fie cântare ori șoaptă în grădină,
dar lucrul acesta nu e ușor,
că omul, de fapt, nici nu îmbină
nicicând în sine plăcutul cu utililul întru mângâiere cuiva...
De aceea și insist: cât mai multe cuvinte frumoase,
ca și cum toți oriunde s-ar salva,
ar trăi în chilii, nu în case...
Dar asta cine o vrea?

Aruncă toate cuvintele care ne produc durere.
Trist, foarte trist e timpul când cineva pentru prima oară(de ce?) le-a rostit.
Aș vrea toți oamenii doar ca merii
să se clatine -să fie primit
la Domnul mersul omului cu abateri, de fericiri împovărat,
paharul să nu-l clatine pe nimeni, mărul-da! și floarea
cu miros și mai tare pronunțat
cucerească și omul zarea...
Cuvântul e împărat.

Miniatură preluată de pe Pinterest